Am pus titlul initial in romana, dar l-am tot sters, pentru ca mi se parea ca suna usor hodorogit. Cuvantul "indragostit" nu e deloc melodios. 70% din el sunt consoane. Si am mai avut o dilema. Nu am gasit un substantiv. In limba romana avem "a se indragosti". In dictionar, exista si substantivul "indragostire". In paranteza scrie rar.
La substantiv am renuntat. Am trecut la actiune. Eu nu cred ca e nicio actiune (cel putin nu constienta) din partea noastra in procesul asta minunat. Eu nu realizez niciodata ca ma indragostesc. Realizez ca m-am indragostit.
Nu depinde de noi nici momentul cand ne indragostim si nici cel in care nu mai suntem indragostiti. Cred ca aici gresesc un pic unii. Planifica sa se indragosteasca. Asteapta sa se indragosteasca. Eu cred ca cel mai bine e sa te bucuri de viata de fiecare zi si doar sa ai inima deschisa. Uneori, nici asta nu conteaza. Dragostea te loveste, pur si simplu. Nu te poti feri, oricat ai incerca. Doar ca atunci realizezi mai greu ca esti indragostit. Poate prea tarziu.
Eu cred ca in inima noastra sunt niste muguri care infloresc atunci cand ne indragostim. Si nu stim cand se intampla asta. Nimeni nu vede cand infloresc mugurii. Pur si simplu, ne trezim intr-o dimineata si vedem ca pomii sunt infloriti. Si mai e ceva. Pentru ca florile sa apara, mugurii trebuie sa existe. Florile nu apar pe o creanga uscata.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
pt unii starea asta de 'indragosteala' e ca un drog...pe care ei il cauta cu disperare, il planifica, il contrafac in laboratoare clandestine...daca ai trecut printr-un esec (sau mai multe) ai tendinta sa zici, gata, io nu mai caut asta, fie ce-o fi. adevarul e ca in subconstientul nostru dorinta e inca vie si ne loveste 'cand ne asteptam mai putin'. mai putin constient ;)
Cred ca riscul, atunci cand cauti "indragosteala", cum ii zici tu, e sa te indragostesti de dragoste si nu de o persoana. Cred ca pentru unii functioneaza. Sau poate fiecare dintre noi a trecut prin asa ceva, cand ne-am indragostit prima data. Eu cred ca atunci e mai greu sa fii sigur ca esti cu adevarat indragostit de persoana respectiva.
Stiu o fata si un baiat care s-au indragostit pe la 15 ani (unul de celalalt, fireste :)). Si erau tot impreuna peste inca 15 ani. Prima iubire a evoluat intr-o casnicie frumoasa.
Cred ca e frumos, dar, pe de alta parte, nu ma mira ca mie nu mi s-a intamplat asa. Mie nu mi s-ar fi potrivit asa ceva.
Sunt de o parte unii care spun ca odata ce ai iubit , a doua oara iubesti mai usor, motivand exercitiul iubirii ca fiind ceva insusit.
Eu zic ca de fiecare data , urmatoarea, iubesti tot mai greu. Nu planificat,ci pentru ca la fiecare dragoste care nu te implineste pana la capat, pierzi o bucata din siguranta pe care ti`o da ea.
Discutam cu un prieten care zicea ca a iubit multe fete la vremea lui. Asa le-a iubit, asa le-a lasat pe toate :)
Cred ca sunt oameni care iubesc la fel. Cei care nu raman cu nimic din experienta traita. Care nu evolueaza. Parerea mea e ca, atata timp cat evoluezi afectiv, spiritual, nu ai cum sa iubesti la fel. In primul rand TU nu esti acelasi. Nu mai spun ca partenerul/partenera sunt persoane diferite, nu clone. :p
Iar ca iubesti mai greu... Inclin sa cred ca da, caci dupa nereusite se mai adauga o caramida in gardul care ne inconjoara. Dar fiecare are slabiciunea lui (a nu se intelege in sens negativ), astfel incat te poti indragosti usor de cine o atinge.
De acord, dupa fiecare relatie devenim mai vulnerabili si ni se obtureaza vederea emotionala.
Nu degeaba multi aleg sa`si linga ranile in bratele altora dupa o suferinta.
Imi aduc aminte de un lucru zis de o prietena.
"V-ati despartit?
-Da
-Esti trist?
-Da.
-Iti vine sa asculti muzica deprimanta?
-Da.
-Atunci fa exact pe dos! cu cat te zbati mai tare in nisipuri miscatoare, cu atat de afunzi mai tare. Ca sa iti revii trebuie inainte de toate sa te rupi de pietrile care te trag la fund si sa te legi de baloanele care te inalta."
Avea dreptate, incepand cu a doua zi m`am simtit mai bine alegand sa lupt cu suferinta , nu sa o imbratisez ... :)
Post a Comment