Poveste

Acum vreo 10 ani, o fata a mers la o petrecere unde a cunoscut un baiat. Niciunul dintre ei nu se distra prea tare, asa ca au petrecut mai tot timpul unul cu celalalt. Cum li s-a parut ca a trecut timpul repede si ca mai au multe sa-si spuna, s-au hotarat sa se mai vada. De data asta sa se plimbe prin parc.

O fata si un baiat care ies impreuna in parc, sa se plimbe si sa vorbeasca, se poate sa devina iubiti. Asa ca au devenit iubiti. O iubire aproape copilareasca. A durat cateva luni, dupa care s-a terminat brusc. Fiecare a ramas cu o nostalgie, cu sentimentul ca nu se sfarsise. Dar si-au continuat drumul separat. El a terminat facultatea, a obtinut o bursa in strainatate, pentru ca a fost printre cei mai buni i s-a oferit si un job si si-a continuat viata acolo. Ea a studiat doar un semestru in strainatate si s-a intors, a obtinut un job si traia linistita pe aici.

Acum doi ani, cu cateva zile inainte de Craciun, ea isi luase, ca de obicei, de lucru acasa, cand... a sunat telefonul. Era el, baiatul care nu se distrase la petrecerea din urma cu 8 ani. Venise in vacanta de sarbatori si a intrebat-o daca vrea sa iasa la o plimbare in parc. Ea s-a hotarat sa nu termine atunci lucrarea pe care o facea si sa iasa in parc.

O fata si un baiat care ies impreuna in parc, sa se plimbe si sa vorbeasca, se poate sa (re)devina iubiti. Si au (re)devenit iubiti. Dar iubirea nu a mai fost copilareasca. Si a durat doar trei saptamani. Dupa trei saptamani, au anuntat parintii si prietenii ca s-au logodit.

De curand, nu mai sunt doi, ci trei.

"I guess, in some houses, fairy tales do come true".

Ce (mai) faceti?

La inceputul conversatiei (fata in fata, la telefon, pe messenger etc.), cel care a dat startul intreaba, de obicei, "ce faci?". Raspunsul este, iarasi de obicei, "bine". Dupa care urmeaza obiectul conversatiei si apoi sfarsitul.

Eu nu ma pot adapta la acest obicei si atunci, cand ma intreaba cineva ce fac, am tendinta sa rezum intr-o fraza de, stiu eu, 10 secunde, cam ce (mai) fac. Mi s-a intamplat sa fiu intrerupta de interlocutorul meu grabit, care, de fapt, n-avea chef deloc sa auda ce mai fac eu. Sau, cel mult, sa aud, dupa ce am terminat eu sirul meu de cuvinte, un "ihm". Din naivitate, intreb si eu "Dar tu? Ce mai faci?" si atunci ma izbeste uneori un raspuns de genul "Eu fac bine, multumesc", ce pare ca vrea sa sune "Vezi? Asa trebuia sa raspunzi si tu!".

Insa nu e intotdeauna asa. Unii se vad, probabil, obligati sa se intereseze de diverse aspecte ale vietii mele (pisica, mama, ce-am mai citit etc.), ca abia dupa ce asculta rabdatori, iti spun ce doreau de fapt de la mine. Poate si ei asteptau un raspuns sec "bine". Poate te-ar fi intrerupt, dar nu puteau sa riste, poate te suparai si nu-i mai ajutai. Hmmm...

Si stau si ma intreb, de ce naiba oamenii adreseaza intrebari daca nu-i intereseaza raspunsul. Eu, una, ajut oamenii oricum.

Nu inteleg de ce trebuie sa intrebi pe cineva ce mai face, cand poti foarte bine, ca introducere, ca sa stii ca nu-l deranjezi, sa-l intrebi daca poate vorbi, daca are 5 minute etc. etc. Inteleg ca nu are nimeni timp sa te auda, dar eu as vrea ca cine suna sa nu mai piarda timpul intreband, daca nu isi asuma riscul ca celalalt sa raspunda altceva decat atotcuprinzatorul "bine".

A propos, voi ce (mai) faceti? :)

Am iertat

Sunt trei persoane care mi-au lasat amaraciune in suflet multa vreme dupa ce au luat o decizie, au spus sau au facut ceva care m-a ranit.

Unul a luat niste decizii fara de care viata mea ar fi putut avea alt curs. Mult timp i-am reprosat asta. Pana cand am realizat ca se hotarase sa faca asa din teama si din dragoste. Am avut un moment in care am realizat ca pierdusem niste sanse, dar nu ii pierdusem dragostea. Si l-am iertat. Dragostea e prea valoroasa.

Altul mi-a facut fiecare zi un iad, cautandu-mi greseli imaginare, punandu-ma intr-o lumina proasta ori de cate ori avea ocazia. Si daca nu o avea, o inventa. Intr-o zi mi-a marturisit temeri ale lui, dorinte neimplinite, nesigurante. Se vedea din faptul ca incerca sa se schimbe ca regreta faptele anterioare. Atunci l-am vazut altfel. L-am iertat. Pentru o persoana care realizeaza ca a gresit si face eforturi mari sa se schimbe nu pot avea decat ganduri bune.

Al treilea a incercat sa ma invinovateasca pentru tot ce nu i-a reusit, pentru toate suferintele, pentru toate evenimentele nefericite. Mi-a aparut insa un gand: nu il invatase nimeni sa fie puternic, se simtea singur de cand se stia. Atunci l-am iertat. Nu poti sa ramai vesnic suparat pe un biet copil.

Cand intelegi ca o persoana nu avea puterea sa faca altfel, sa vada altfel lucrurile si ca la baza faptelor lui au stat dragostea sau teama sau suferinta si ti-au aratat parti ale lor pe care incercau sa le ascunda, poti sa incerci sa te intrebi daca nu cumva ai putea sa-i ierti. Linistea pe care o simti in suflet atunci dupa ce ai iertat pe cineva nu se compara cu nicio razbunare.

Iertarea nu ii face atat bine celui care e iertat cat celui care iarta.

Cine nu iarta, nu trece mai departe.

Falling in love

Am pus titlul initial in romana, dar l-am tot sters, pentru ca mi se parea ca suna usor hodorogit. Cuvantul "indragostit" nu e deloc melodios. 70% din el sunt consoane. Si am mai avut o dilema. Nu am gasit un substantiv. In limba romana avem "a se indragosti". In dictionar, exista si substantivul "indragostire". In paranteza scrie rar.

La substantiv am renuntat. Am trecut la actiune. Eu nu cred ca e nicio actiune (cel putin nu constienta) din partea noastra in procesul asta minunat. Eu nu realizez niciodata ca ma indragostesc. Realizez ca m-am indragostit.

Nu depinde de noi nici momentul cand ne indragostim si nici cel in care nu mai suntem indragostiti. Cred ca aici gresesc un pic unii. Planifica sa se indragosteasca. Asteapta sa se indragosteasca. Eu cred ca cel mai bine e sa te bucuri de viata de fiecare zi si doar sa ai inima deschisa. Uneori, nici asta nu conteaza. Dragostea te loveste, pur si simplu. Nu te poti feri, oricat ai incerca. Doar ca atunci realizezi mai greu ca esti indragostit. Poate prea tarziu.

Eu cred ca in inima noastra sunt niste muguri care infloresc atunci cand ne indragostim. Si nu stim cand se intampla asta. Nimeni nu vede cand infloresc mugurii. Pur si simplu, ne trezim intr-o dimineata si vedem ca pomii sunt infloriti. Si mai e ceva. Pentru ca florile sa apara, mugurii trebuie sa existe. Florile nu apar pe o creanga uscata.

In zori...

In zori e racoare.
In zori e liniste.
In zori somnul e mai dulce.
In zori copiii dorm.
In zori canta cocosul.
In zori nu e lumina.
In zori nu e intuneric.
In zori cade roua.

In zori incepe o noua zi.

In zori se termina o noapte.
Noaptea mea se va incheia in zori.

Locuri pe unde as vrea sa trec...

Iata cateva locuri unde as vrea sa poposesc (ordinea e una neutra, le-as vedea in orice ordine):

1. Vreau sa fiu, pentru o vreme, o particica din Amsterdam, adica dintr-un oras voios, plin de istorie, de case cu ferestre mari, de indrazneala si de oameni care isi traiesc viata din plin.

2. Toata lumea suspina "O, Barcelona", dar cei care au vizitat deja adauga si un zambet. Vreau sa zambesc si eu.

3. Am citit ca Bora Bora e cea mai frumoasa insula din lume. Oare mie mi-ar placea?

4. In Brazilia, pare ca si fotbalistii, si dansatoarele de samba au luat in serios indemnul "Whatever you do, do it with passion". Poate ma invata si pe mine cineva ceva.

5. Pe strada unde a copilarit El Che, in Buenos Aires, as vrea sa ma opresc sa beau un mate si apoi sa plec in pasi de tango argentinian.

6. Mie nu imi plac zgomotele, dar as face o exceptie: Cascada Niagara.

7. China e bogata in lucruri pe care eu le ador: istorie, rochii din matase, portelan si mancare, asa ca vreau sa gust un pic din toate.

8. Egiptul imi pare un loc plin de secrete. As vrea sa fiu mai aproape de ele. Putin.

9. Am o foarte mica rezistenta la frig, dar as face eforturi uriase ca sa vad aurora boreala si intinderea de gheata din Groenlanda.

10. As vrea sa imi vad urmele pasilor pe plaja cu nisip roz din Harbour Island Bahamas.

11. Nu neaparat din credinta, dar as vrea sa vad mormantul sfant si alte locuri din Ierusalim.

12. Gheizere si lagune. Adica locuri frumoase de vazut in Islanda.

13. Radeti daca spun ca vreau sa mananc rahat? E delicios. Iar daca faci asta cat te plimbi prin palatele din Istanbul, pariez ca are un gust si mai bun.

14. In imaginatia mea, in Africa este aerul cel mai curat din lume. Vreau sa respir si eu putin, in safari, in Kenya.

15. Cum avem o singura viata si trebuie traita la maximum, vreau sa joc cateva jocuri in Las Vegas. Am vazut in niste poze si un parc de distractii sus, pe un bloc inalt. Daca ar fi sa traiesc viata chiar la maximum...

16. Cei care merg la Londra vin si ne spun ca nu e chiar asa cum ne imaginam noi. Oare asa sa fie?

17. In Grecia sunt niste manastiri pe stanci, la Meteora. Cred ca e impresionant.

18. Mariachi, piramide, nostalgii personale n-as putea sa vad decat in Mexic.

19. Nu i-am scris niciodata o scrisoare, dar el mi-a trimis cadouri frumoase. Vreau sa merg si eu in Tara lui Mos Craciun.

20. Panorame minunate si corali. Pe langa asta, in Noua Zeelanda poti sa vezi si aurora australa.

21. Nu vreau sa stau sapte ani in Tibet. Dar sapte zile, n-as spune nu.

22. Sunt fan Sex and the City. Mai trebuie sa spun ca vreau sa ajung la New York?

23. Vreau sa ma urc in varf. Nu indraznesc pe Everest, dar din Turnul Eiffel din Paris, stelele cred ca se vad putin mai aproape.

24. In unele filme vezi oameni care duc o viata frumoasa. Unde stau ei? In Toscana.

La numarul 25 pun o dorinta mai speciala: Antarctica.

Lista ramane deschisa. In afara ei, adaug un vis: o calatorie in spatiul cosmic.

Fair-play

In meciurile de box, au loc schimburi de lovituri, mai dure sau mai usoare, cei doi adversari incearca (si uneori reusesc) sa se fereasca, primesc in plin lovituri. Insa niciodata un adversar nu este lovit, daca este cazut la pamant. Cand unul dintre adversari cade, celalalt este tinut departe de arbitru, care ii da celui cazut timp ca sa se ridice.

Cei doi adversari trebuie sa fie in deplinatatea fortei lor fizice, pentru ca meciul sa poata incepe. Daca unul dintre adversari nu mai are capacitatea de a lupta, arbitrul anuleaza sau intrerupe meciul. Daca nu ar cunoaste regulile, unii luptatori ar putea sa nu fie incantati de decizia arbitrului si sa considere ca au ratat sansa de a lovi adversarul de care se temeau atat. Acum ar fi avut ocazia. El nu ar fi putut riposta.

In meciurile din viata de zi cu zi, arbitrul este constiinta fiecaruia, uneori limpede, alteori intunecata. Se poate intampla ca un adversar puternic sa declare armistitiu si sa incerce sa te ajute, la fel de bine cum sa se poate intampla ca un adversar slab sa te loveasca doar pentru ca in momentul acela are ocazia sau un coechipier sa iti rasuceasca cutitul in rana.

Se poate ca cel doborat sa nu mai simta si alte lovituri. Se poate sa le resimta mult mai tarziu. Dar se poate si ca ele sa il zdrobeasca.