Locuri pe unde as vrea sa trec...(2)

Am pus deja 25 de locuri. Adaug:

26. Mie imi plac ciresele. Si pomii infloriti. Japonezii apreciaza mult florile de cires. Cand e vremea sa infloreasca ciresii (au vreo cateva sute de specii), toata lumea sta mai mult pe afara sa admire ciresii in floare alaturi de familie si prieteni.

Prieteni si prietenii

Mi-a povestit o colega zilele trecute cum ea si sotul ei s-au vazut, nu mai stiu cum a zis exact, obligati, cred, ca de cand au copii, sa isi faca prieteni care au, la randul lor, copii. Imi povestea ca prietenele ei care nu au copii i-au comunicat ca s-au saturat ca apelurile lor sa o gaseasca schimband pampersi si sa nu se poata intalni la o discutie despre viata personala, pentru ca ea ar veni cu copiii.

Pe masura ce ascultam toate astea, incepeam sa ma intreb ce e aia prietenie si cu cine poti fi prieten. Sau (de ce nu, ca tot se poarta) cu cine e indicat sa fii prieten. Daca te gandesti la prietenii pe care ti-i faci de-a lungul vietii, e adevarat ca prietenia se leaga cand cele doua persoane se afla in aceeasi imprejurare, cand au ceva care le "leaga". Asta poate fi acelasi interval orar in care parintii le permit sa iasa sa bata mingea in curtea scolii, pasiunea pentru acelasi joc video, dorinta de a slabi, plasarea la birouri alaturate la job, faptul ca partenerii sunt, la randul lor, prieteni, obiceiul de a merge vinerea seara la bowling, scoaterea cainilor la plimbare in acelasi loc si la aceeasi ora si, poftim, ca sa fac pe plac colegei, faptul de a avea copiii de aceeasi varsta.

Bun si frumos. Doar ca, pentru ca colegul de birou sa iti devina si prieten, trebuie sa gasesti mai multe puncte comune decat jobul, altminteri ramane doar colegul de birou. La fel raman "baietii cu care mergi vinerea la bowling", "fata cu care te consulti despre regimul de slabire", "copiii cu care bateai mingea in curtea scolii", "tipul care are si el playstation", "mamica lui Bobo" sau "stapanii lui Spotty". Si sa spunem ca gasesti si alte puncte. Sa spunem ca fata care vrea si ea sa slabeasca nu numai ca tine regim, dar merge si la bowling vinerea si are si un dalmatian cu care alearga prin parc. Dar daca te leaga de ea numai dorinta de a slabi, in momentul in care te saturi de regim, risti sa o pierzi si de "prietena".

Eu cred ca o prietenie devine solida atunci cand rezista si dupa ce dispare ceea ce te-a "legat" de prieten. Asa poti si testa o prietenie. Scotand liantul. Prietenii adevarati evolueaza impreuna. Cand te imprietenesti cu cineva, de fapt, descoperi ca esti aproape la fel ca el, ca e aproape la fel ca tine, ca timpul petrecut impreuna, indiferent de activitate, te imbogateste. E ca si cum iti dau o parte din sufletul lor si tu, la randul tau, le dai o parte dintr-al tau.

Cat de open sa fie spatiul de la birou?

Stiu multe firme in care se lucreaza in open space. Motive? Gasesc si eu cateva. Aceeasi suprafata poate fi impartita in mai multe birouri (adica mese de lucru, desks), decat in spatii de birou (offices). Poate ca un spatiu in care lucreaza 50 de persoane ar putea fi impartit in 6-7 birouri. Apoi intervin si alte argumente pro: o mai buna comunicare intre colegi, altfel spus, in loc sa scrii un e-mail sau sa dai un telefon, nestiind cand poti avea un raspuns, poti vedea cand colegul e disponibil si sa-l intrebi ce ai de intrebat. La fel cand ai nevoie de ajutor. Uneori nu numai ca e mai simplu sa ceri ajutorul, dar e si mai vizibil cand ai nevoie de ajutor.

Atmosfera e mult mai placuta. Nu stiu cum poti sa faci o gluma dintr-un birou intr-altul, in asa fel incat sa se amuze la fel de multa lume ca in open space. In plus, mai degraba te imprietenesti cu colegii povestind despre filmul vazut aseara cand sunteti mai multi laolalta, decat daca ar fi sa treci prin biroul lui pentru asta.

Dar... uneori open space-ul nu e chiar usor de suportat. Galagia, agitatia, ritmul diferit de lucru te cam fac sa muncesti cu mai putin spor, sa ramai peste program. Alta problema mai sunt ferestrele, aerul conditionat, sursele de lumina si caldura. Nu se poate sa multumesti pe toata lumea. Intotdeauna unuia ii va fi cald, altuia racoare, altuia ii va bate lumina in monitor.

Da, v-ati prins sau daca nu v-ati prins pana acum, va spun eu: lucrez in open space. E distractiv si placut sa fii langa colegi tot timpul, dar e si cam greu cand ai ceva mai dificil de lucrat, iar doi dintre colegi vorbesc la telefon, un altul se amuza de ce a primit pe mail, iar un al patrulea dispune de lumina, aer conditionat, fereastra dupa cum are chef, desi el nu sta in curent, ci tu. Asa ca... e distractiv, dar, cu varsta, mai vezi dezavantajele. Poate ca si cei care impart spatiul de lucru observa asta si dau birouri doar persoanelor care dovedesc ca merita asta, ca si-o doresc indeajuns. Adica dupa ani de zile de lucru in open space. Si da, stiu ca parca vorbeste o... femeie cu muuuulta experienta. :)

Sa fii mama iti ocupa TOT timpul?

Stateam si ma uitam in lista mea de prieteni de pe facebook si de pe messenger. Intre prietenele care sunt mamici, majoritatea au, la profil, o poza cu copilul in brate. Se intampla insa sa aiba doar cu copilul sau sa fie doar copilul si sotul. Asta ca si cum... ca si cum tot ce le defineste acum e ca sunt mame. Eu nu stiu cum e si se poate sa judec in necunostinta de cauza. Stiu ca se poate sa nu fie asa, sa fie doar asa un soi de parte scoasa la inaintare, parte cu care se mandresc, dar... ma sperie putin perspectiva asta.

Stau si ma gandesc si la conversatiile pe care le am cu prietenele mamici. Majoritatea replicilor sunt de genul "azi bebe a rasturnat farfuria cu mancare", "ieri a cazut si si-a julit putin manuta" si inca multe alte ispravi ale copilului. Si atunci, uneori intreb, "dar TU, TU ce mai zici?". Si raspunsul e "EU? pai, mai am timp de ceva? lasa, ca o sa vezi si tu cum e.".

A fi mama este un sentiment minunat, sunt convinsa, si vreau sa ajung sa simt si eu asta, candva. Dar nu vreau si sper sa sa nu devina profesia mea. Vreau sa fie o parte din existenta.

Si ceva ma face sa cred ca se poate si asa. Am cateva prietene care, desi sunt mamici, au poza cu ele singure la profil. :)

Chiar daca...

Am avut parte de suferinta la intensitate mare. Mi s-a dat viata peste cap de mai multe ori. Niciodata totalmente, dar suficient de tare incat sa plutesc in deriva o buna bucata de timp. Ultima data acum cateva luni.

Chiar daca:
- nu stiu cum e sa te iubeasca cineva pentru ca esti asa cum esti si atat;
- nu stiu cum e sa iti doresti ceva si sa ti se implineasca dorinta repede, fara sacrificii si ocolisuri;
- nu stiu cum e sa ai o copilarie fericita;
- nu stiu cum e sa pleci intr-o vacanta in fiecare luna;
- nu stiu cum e sa nu fii abandonat de prieteni la greu;

ma consider norocoasa, pentru ca:
- nu stiu cum e sa nu cresti alaturi de niste parinti care te iubesc nespus;
- nu stiu cum e sa iubesti cu toata fiinta ta pe cineva care intr-o zi isi face bagajele si iti explica doar ca exista pe lumea asta cineva mai bun decat tine;
- nu stiu cum e sa nu iti poti permite nimic din ce iti doresti;
- nu stiu cum e sa vezi pe cineva drag suferind si sa nu poti face nimic;
- nu stiu cum e sa fii condamnat doar pentru ca crezi in altceva;
- nu stiu cum e ca intr-o zi sa ti se ia tot ce ai avut.

Ce daca vine primavara?

"Ce daca vine primavara
Atata iarna e in noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii inapoi"

Adrian Paunescu - Antiprimavara

Motosel si Botosel

Daca tot am inceput, cu Habarnam, amintirile din copilarie, trebuie sa zic si de poezia Motosel si Botosel, de Ana Blandiana.

"Motosel si Botosel
Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunosteai decat
Dupa-o dunga de pe gat,

Iar alteori, mai degraba,
Dupa-o pata de pe-o laba."

This is where we match

E o replica din The Curious Case of Benjamin Button, un film frumos care povesteste despre dragoste din perspectiva trairii vietii intr-un mod diferit.

Un tip care s-a nascut batran si intinereste si o tipa care s-a nascut ca noi toti si imbatraneste traiesc o poveste de dragoste. Povestea lor mi-a adus aminte de niste probleme de logica matematica. Cele in care doua masini se afla la un capat si la celalalt al unui drum si pornesc, in acelasi timp, una spre cealalta si se intalnesc la un moment dat. Sunt in acelasi loc doar pentru un moment. Si uneori e greu sa afli care e momentul respectiv. La fel si cele doua personaje. Creeaza un cuplu perfect doar pentru un timp. Si constientizeaza asta. This is where we match!, spune ea. Apoi fiecare continua in ritmul lui.

Eu cred ca, de fapt, asta se intampla in viata reala intr-un cuplu. Ai un moment in care simti ca te potrivesti perfect cu persoana respectiva. Apoi fiecare isi continua viata in ritmul lui. Are fiecare un ritm propriu, oricat ar vrea sa se adapteze la ritmul celuilalt. Daca si cealalta persoana are un ritm apropiat si fiecare dintre cei doi mai franeaza, din cand in cand, sa-l astepte pe celalalt sau accelereaza sa-l prinda din urma, pot avea sansa sa mai traiasca momente de potrivire perfecta. Cu cat sunt mai multe, cu atat se pot considera mai norocosi.

Habarnam

Nu, n-am scris gresit. :)

Habarnam e un prichindel. Un personaj dintr-o carte pe care am citit-o eu prin clasa a doua si care mi-e tare draga. Mi-am amintit de ea zilele trecute si am dat un search. Surpriza! Am gasit textul.

http://habarnam.ro/

Cu mii de dimineti in urma

Eu nu sunt matinala. Diminetile mele sunt tarzii si scurte si galopante. Ma trezesc atunci cand alarma telefonului suna a 6 sau a 7-a oara. De auzit il aud de la prima. Il aud si apoi, dar abia dupa mai mult de 5 melodii, vad ca cifrele nu sunt chiar in ordinea pe care mi-o doream eu si sar din pat. E 8:17, nu 7:18.

Bun. 8:17. Obiectiv: sa ies pe usa la 8:47. Am o jumatate de ora pentru dezmortire, dus, cautat haine, imbracat, baut cafeaua, machiat, iesit pe usa. Uneori mai tai ce se poate taia din sirul asta. Mic dejun? Pai, cum e asta, mic dejun acasa, intr-o zi de lucru? In modul meu de viata de acum, mic dejun inseamna masa pe care o iau cand sunt intr-un hotel, in vacanta. Poate intra la categoria asta si covrigii pe care ii rontai in timp ce imi citesc mailurile, dupa ce, in sfarsit, am ajuns la birou.

Imi amintesc ca pana in liceu am reusit sa mananc acasa in fiecare dimineata. Ce nu imi amintesc e CUM reuseam sa si mananc si sa ajung la scoala pe la 7.20. Oare (mai) pot?

25 de lucruri care imi plac...

la 25 de persoane. Am preluat un joculet de pe facebook si l-am adaptat un pic. Ideea initiala era sa scrii 25 de lucruri despre tine, la intamplare. Eu am ales sa scriu despre altii.

1. Stiu persoane care par tot timpul istovite. Inclusiv eu. :) De asta, nu pot sa nu ma minunez cand vad pe cineva care munceste atat de mult si face atatea lucruri in cele 10 (poate mai multe, mai putine, nu) ore dintr-o zi de lucru si care povesteste a doua zi ce documentar a vazut pe Discovery, ce carti citeste in acelasi timp, toate analizate dincolo de nivelul superficial. Si mai mult decat atat, are o bucurie in privire tot timpul.

2. Schimbarile din viata noastra necesita energie cheltuita in plus. O anume perioada de adaptare. Stiu persoane care se adapteaza mai greu. Dar stiu si pe cineva care si-a schimbat viata totalmente in mai putin de un an. A divortat. Si-a gasit alt partener. A avut un copil. A schimbat jobul, casa si tara.

3. M-a uimit intotdeauna cu viteza de asimilare de noi informatii, de intelegere si cu atitudinea pe care o are fata de ceilalti, prin care transmite ca nu face nimic deosebit.

4. Daca as fi cunoscut persoana asta acum vreo 5 ani si as fi revazut-o acum, poate ca as fi intrebat daca nu e doar vreo sosie. In afara de faptul ca arata la fel, nu mai e nimic care sa semene cu persoana de atunci. De asta eu cred ca oamenii se pot schimba, daca vor si muncesc la asta.

5. Arata tot timpul impecabil. Zambea si povestea lucruri frumoase. Abia mai tarziu am aflat cate probleme are acasa.

6. Cand stau langa persoana asta, simt un fel de caldura. E tot timpul o persoana sincera, nu se straduieste sa para altfel nici macar o clipa. E o persoana care face ceea ce vrea sa faca mereu. Si face multe lucruri pe care altii nu indraznesc sa le faca.

7. Incep sa cred ca e mare lucru sa treci prin greutati si sa nu capeti frustrari. Sa iti pastrezi o candoare in suflet si cand iti merge bine, si cand iti merge prost.

8. Sa iti pierzi parintii la 18 ani, poate insemna sa fii derutat multa vreme, nu sa pastrezi o judecata sanatoasa, sa urmezi o cariera si sa fii un bun prieten oricand.

9. Nu exista cuplu perfect. Dar eu cunosc doi copii asa de dulci amandoi si care se completeaza, si care sufera impreuna cand unul pateste ceva si care isi vorbesc cu o blandete naturala.

10. Sunt multe povesti despre copii abandonati de parinti, crescuti de bunici, care intampina greutati si, cu toate astea, urmeaza facultati, intalnesc o persoana potrivita, alaturi de care avanseaza profesional, au o viata de familie minunata. Adica sunt fericiti. Stiu si eu o astfel de poveste. E adevarata.

11. Umbla vorba ca te schimba mediul. Eu insami m-am adaptat la mediu, la un moment dat. Dar stiu si o persoana care lucreaza intr-un mediu extrem de stresant si, cu toate astea, a ramas o persoana vesela si amabila. Mai rar.

12. As face un sondaj in jurul meu: credeti in dragoste? Sunt sigura ca multi ar da un raspuns de genul “Pai, eu credeam, dar...”. Si mai sunt sigura ca e cineva care ar raspunde, cu majuscule: DA.

13. In lumea asta nebuna, multi il cred nebun pe cel atent la nevoile celuilalt. Sa ii recunosti valoarea. Sa spui si celorlalti ce a facut.

14. Sa faci mai multe tipuri de activitati la birou, sa ii ajuti mereu pe colegi, cu orice, iar cand mergi acasa sa o iei de la capat, cu copiii, si, pe deasupra, sa mai ai grija si de bunicii din alt oras.

15. Am auzit spunandu-se despre unii ceva de genul “parc-ar fi din fier”. Si eu zic asta despre cineva care are energia unui adolescent. Asta fara sa fie adolescent.

16. Am cunoscut persoane care ocupa functii importante. Cand esti aproape de unii, parca simti efortul lor de a parea mai mari, parca te privesc de la balcon. Am cunoscut si pe cineva care vorbea cu acelasi drag si cu ministrul, si cu femeia de serviciu. Parea ca se simte bine.

17. Sunt rare persoanele care smulg un zambet oricui prin simplul fapt ca apar in peisaj. Am stat si eu o vreme in preajma unei astfel de persoane.

18. Multi, dupa ce trec prin greutati, prin suferinte, capata o amaraciune, devin egoisti. Cand vezi pe cineva atat de bun, nu poate sa nu ti se para deosebit.

19. Am pe lista de messenger pe cineva cu care pot sa discut orice. Uneori mi-a sugerat ca ce vreau eu sa fac ar putea avea unele consecinte neplacute pentru mine, dar nu mi-a dat niciodata de inteles ca “e o prostie”.

20. Imi mai trimite link-uri cu fotografii pe care tocmai le-a facut. E o incantare sa le vad. Par asa... desprinse din realitate. Si nu e fotograf profesionist.

21. Cu varsta, te imprietenesti mai greu cu oamenii. Dar se pare ca asta nu-i valabil pentru toata lumea.

22. Cum poate cineva sa nu-si piarda cumpatul in situatii stresante? Cum poate sa nu ridice tonul la nimeni niciodata?

23. E o enciclopedie ambulanta. Iti poate povesti despre orice, oricand.

24. E super-relaxant sa mergi intr-o masina condusa de cineva care pare ca face asta de cand s-a nascut. Chiar nu iti faci nicio grija.

25. Sa ai pe cineva care iti da, gratuit si de buna voie, sfaturi, care te indruma, cu sinceritate, si iti gaseste mereu o oportunitate, o cale sa iti fie mai bine, e bine.