Fair-play

In meciurile de box, au loc schimburi de lovituri, mai dure sau mai usoare, cei doi adversari incearca (si uneori reusesc) sa se fereasca, primesc in plin lovituri. Insa niciodata un adversar nu este lovit, daca este cazut la pamant. Cand unul dintre adversari cade, celalalt este tinut departe de arbitru, care ii da celui cazut timp ca sa se ridice.

Cei doi adversari trebuie sa fie in deplinatatea fortei lor fizice, pentru ca meciul sa poata incepe. Daca unul dintre adversari nu mai are capacitatea de a lupta, arbitrul anuleaza sau intrerupe meciul. Daca nu ar cunoaste regulile, unii luptatori ar putea sa nu fie incantati de decizia arbitrului si sa considere ca au ratat sansa de a lovi adversarul de care se temeau atat. Acum ar fi avut ocazia. El nu ar fi putut riposta.

In meciurile din viata de zi cu zi, arbitrul este constiinta fiecaruia, uneori limpede, alteori intunecata. Se poate intampla ca un adversar puternic sa declare armistitiu si sa incerce sa te ajute, la fel de bine cum sa se poate intampla ca un adversar slab sa te loveasca doar pentru ca in momentul acela are ocazia sau un coechipier sa iti rasuceasca cutitul in rana.

Se poate ca cel doborat sa nu mai simta si alte lovituri. Se poate sa le resimta mult mai tarziu. Dar se poate si ca ele sa il zdrobeasca.