Prag

Se termina inca un an. La filme, cand vad pe ecran sfarsit, incep involuntar sa ma intreb daca am perceput pe deplin toate secventele lui. La fel si cand se sfarseste o zi, o vacanta, un an, stau si ma intreb daca nu cumva puteam sa fac mai mult. Si de fiecare data raspunsul e da. Puteam sa fac mai mult, dar n-am putut. Grijile, frustrarile, temerile mi-au sorbit toate puterile.

Uneori cred ca ne-ar folosi tuturor sa uitam, pur si simplu, trecutul. Sa stergem toate ranile, toate ingrijorarile care apar in lumina unor evenimente apuse cu buretele. Am putea sa intram intr-un nou an sau intr-o noua zi chiar cu mai mult avant, cu mai multa dorinta si, mai mult, cu increderea ca vom realiza mai multe. Poate asa nu am mai fi aproape siguri ca nici de data asta nu se va intampla ce dorim doar pentru ca in ultimele trei dati nu a fost asa, poate ca nu am mai fi asa sceptici in a incepe o noua relatie doar pentru ca pana acum relatiile noastre nu ne-au facut fericiti, poate ca nu am crede ca soarele nu va straluci nici azi doar pentru ca in ultimele zile a plouat incontinuu.

Ce doresc pentru noul an e sa putem lasa bagajul cu emotii, griji, frustrari la usa si sa intram in noul an fara atatea poveri. Intotdeauna te strecori mai usor atunci cand nu cari dupa tine bagaje voluminoase si grele.