Stateam si ma uitam in lista mea de prieteni de pe facebook si de pe messenger. Intre prietenele care sunt mamici, majoritatea au, la profil, o poza cu copilul in brate. Se intampla insa sa aiba doar cu copilul sau sa fie doar copilul si sotul. Asta ca si cum... ca si cum tot ce le defineste acum e ca sunt mame. Eu nu stiu cum e si se poate sa judec in necunostinta de cauza. Stiu ca se poate sa nu fie asa, sa fie doar asa un soi de parte scoasa la inaintare, parte cu care se mandresc, dar... ma sperie putin perspectiva asta.
Stau si ma gandesc si la conversatiile pe care le am cu prietenele mamici. Majoritatea replicilor sunt de genul "azi bebe a rasturnat farfuria cu mancare", "ieri a cazut si si-a julit putin manuta" si inca multe alte ispravi ale copilului. Si atunci, uneori intreb, "dar TU, TU ce mai zici?". Si raspunsul e "EU? pai, mai am timp de ceva? lasa, ca o sa vezi si tu cum e.".
A fi mama este un sentiment minunat, sunt convinsa, si vreau sa ajung sa simt si eu asta, candva. Dar nu vreau si sper sa sa nu devina profesia mea. Vreau sa fie o parte din existenta.
Si ceva ma face sa cred ca se poate si asa. Am cateva prietene care, desi sunt mamici, au poza cu ele singure la profil. :)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
se poate si altfel ! ;)
E vina sotului de multe ori ca uita ca au sotie alaturi si nu doar o mama pentru copiii lor.
Si poate se si complac...
Mai este insa si alternativa ca dupa nastere...devii alt om :)
Vom vedea...
Nu cred ca e neaparat "vina" cuiva. Cred ca unele femei sunt coplesite, pur si simplu, de orice schimbare majora din viata lor. Un nou job, o noua relatie, o noua locuinta le face sa nu mai aiba timp de nimic altceva.
Post a Comment