Eu nu sunt matinala. Diminetile mele sunt tarzii si scurte si galopante. Ma trezesc atunci cand alarma telefonului suna a 6 sau a 7-a oara. De auzit il aud de la prima. Il aud si apoi, dar abia dupa mai mult de 5 melodii, vad ca cifrele nu sunt chiar in ordinea pe care mi-o doream eu si sar din pat. E 8:17, nu 7:18.
Bun. 8:17. Obiectiv: sa ies pe usa la 8:47. Am o jumatate de ora pentru dezmortire, dus, cautat haine, imbracat, baut cafeaua, machiat, iesit pe usa. Uneori mai tai ce se poate taia din sirul asta. Mic dejun? Pai, cum e asta, mic dejun acasa, intr-o zi de lucru? In modul meu de viata de acum, mic dejun inseamna masa pe care o iau cand sunt intr-un hotel, in vacanta. Poate intra la categoria asta si covrigii pe care ii rontai in timp ce imi citesc mailurile, dupa ce, in sfarsit, am ajuns la birou.
Imi amintesc ca pana in liceu am reusit sa mananc acasa in fiecare dimineata. Ce nu imi amintesc e CUM reuseam sa si mananc si sa ajung la scoala pe la 7.20. Oare (mai) pot?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Practice makes perfect...
Nici eu nu sunt matinal de loc, si acum ca nu`s restrictionat de un program fix, ma trezesc...cand binevoieste ceasul meu biologic, fie ca e 7 dimineata sau 1 dupa masa...
Bucura`te de asta, ca in curand vei vrea sa dormi tot mai mult si tot mai des :p
Post a Comment