Chiar daca...

Am avut parte de suferinta la intensitate mare. Mi s-a dat viata peste cap de mai multe ori. Niciodata totalmente, dar suficient de tare incat sa plutesc in deriva o buna bucata de timp. Ultima data acum cateva luni.

Chiar daca:
- nu stiu cum e sa te iubeasca cineva pentru ca esti asa cum esti si atat;
- nu stiu cum e sa iti doresti ceva si sa ti se implineasca dorinta repede, fara sacrificii si ocolisuri;
- nu stiu cum e sa ai o copilarie fericita;
- nu stiu cum e sa pleci intr-o vacanta in fiecare luna;
- nu stiu cum e sa nu fii abandonat de prieteni la greu;

ma consider norocoasa, pentru ca:
- nu stiu cum e sa nu cresti alaturi de niste parinti care te iubesc nespus;
- nu stiu cum e sa iubesti cu toata fiinta ta pe cineva care intr-o zi isi face bagajele si iti explica doar ca exista pe lumea asta cineva mai bun decat tine;
- nu stiu cum e sa nu iti poti permite nimic din ce iti doresti;
- nu stiu cum e sa vezi pe cineva drag suferind si sa nu poti face nimic;
- nu stiu cum e sa fii condamnat doar pentru ca crezi in altceva;
- nu stiu cum e ca intr-o zi sa ti se ia tot ce ai avut.