Febra cumparaturilor

Cu cateva zile inainte de sarbatori (oricare, si Craciun, si Pasti), se repeta un fenomen: orasul innebuneste. Asta se traduce prin coloane, blocaje si nervi in trafic, iar in magazine se recreeaza o atmosfera care mie imi aduce aminte de copilarie. Ei, nu de partea frumoasa, cu colinde la tara, cu focul care duduia in soba si cu miros de cozonac. Ci de nebunia care aparea atunci cu cateva zile inainte de 1 mai, cand se aduceau alimente. Imi amintesc intr-un an o intamplare caraghioasa. In seara de 30 aprilie, parintii mei erau la o coada la un magazin. Adusesera carne. Eu ramasesem acasa si, contrar indicatiilor, stateam la fereastra. Si am vazut deodata o mare de oameni alergand pe strada, agitati. Zvonul auzit de ei fusese gresit. Se adusese carne in alta parte.

Am vazut intr-un an o inghesuiala la raionul de carne, cu imbranceli si rafturi care se goleau intr-o clipa, care m-a transferat, la fel, in timp, inainte de ’89. Tot asa, rafturile erau goale, oamenii asteptau sa se aduca, se inghesuiau, se imbranceau, ca sa aiba si ei ce pune pe masa de sarbatori. Eu nu am inteles niciodata de ce se face asta. De ce e mai bun cozonacul daca ai stat la coada pentru el. Si nici de ce marile magazine nu suplimenteaza personalul si nu prelungesc suficient programul. Am auzit acum ca ultima moda in acest sens e sa-ti faci cumparaturile noaptea. Noroc cu magazinele deschise non-stop.

In toata nebunia asta e ceva care chiar mi se pare de nesuportat: zgomotul. De la claxoanele din trafic si pantofii cu toc ai doamnelor care alearga dupa ingredientele pentru cozonac, pana la anunturile cu sonorul la maximum in magazine (“un angajat de la raionul mezeluri este rugat sa vina la casa”) care intrerup din 10 in 10 secunde muzica, si ea data la maximum, evident. Sigur ca se intampla si sa auzi doua melodii in acelasi timp (ca doar ai doua urechi, nu?) si, daca ai noroc, si un televizor (doar n-o sa pierzi timpul asteptand pulpa de porc si sa nu afli ce au mai facut, in tot acest timp, politicienii).

Si uite asa, dupa ce ai asudat de la un raion la altul, de la un hypermarket la altul, de la casa pana la parcare, ajungi acasa multumit. Gata, ti-a scazut “febra”. Ai portofelul gol. Dar ai frigiderul plin. Cam asta era obsesia si inainte de ’89: frigiderul gol. Sigur, acum nu mai avem stresul ca nu se mai gaseste carne, ci ca pana ajungem noi se termina oferta promotionala la branza. Ma intreb cum e in alte tari.